Serios, asta e vreo idee de-a lui Bucurenci? Sau e vreun frate de-al lui mai ţăcănit. Au apărut în diverse locuri pisoare (nu pişoare) care nu funcţionează cu apă, ci te pişi şi pleci, iar ele, printr-un complicat sistem chimic, au grijă să evacueze mirosul.

Ghiciţi ceva. Nu evacuează nimic. Put de îţi întorc nasul, pe margini e piatră ingălbenită cu dungi discrete de urină. Mai rămâne o budă formată dintr-o gaură în pământ, cu nelipsiţii viermi la suprafaţă.

Asta în direcţia marii idei de a economisi apa. Bă, să vă spun un secret, apa se recirculă pe terra. Ăsta e modul naturii de a se îngriji de ea însăşi. Pişatul se evaporă şi rămâne sarea în pământ. Când crăpi, cei 70% apă din care eşti format se duc în pământ şi alimentează izvoarele subterane. Totul se reciclează. Dacă eu nu consum apă când mă piş nu fac altceva decât să fiu un împuţit. Altceva nu se întâmplă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.