Ieri, pe drumul spre sală, am realizat că vrem să mâncăm o ciorbă de fasole în pâine. Și cum asta nu se poate mânca decât la Casa Ancuței, în Bușteni, am plecat la Bușteni.

Știți pasarelele alea din Bușteni? Sunt degeaba. Pentru că traficul tot pe câțiva kilometri se întinde, blocat de capetele de cretă proțăpite la fostele treceri de pieton, oprind circulația tot timpul, ca să treacă diverse persoane strada. Am făcut o oră și 20 de minute până la intrarea în Bușteni și 30 de minute ca să ajung în centrul satului.

Dar a meritat ciorba, e ok.

PS: Nu luați în seamă discuția din interior, bărbații însurați cunosc fenomenul de a discuta despre orice altceva când zbang, o întrebare existențială. Experiența vă va învăța și ce răspuns trebuie dat, rapid și fără ezitare, chirurgical. Atenție, răspunsul nu e totdeauna același și nu se potrivește neapărat fiecărei femei.

E nevoie de muncă și suferință.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.