Eu sincer nu îi înțeleg pe cei care se plâng de ziua de luni. Luni e cea mai frumoasă zi, ai așteptări noi, faci chestii noi, mai faci un bănuț sau dacă nu, mai faci o speranță de un bănuț, adică na, ai un sens în viață.

Dar vinerea, frații mei albi…vinerea e o zi ucigașă. În mod normal, nu mă trezesc înainte de 10. Vinerea, la 6 dimineața sunt în picioare. Fără nici un motiv, fără să sune alarma la telefon, fără nimic. Pur și simplu mă trzesc de-amboulea. Și aștept să se termine ziua, de zici că sunt corporatist de ăla care rupe ușa la ora 5. Eu de fapt practic neavând nici o treabă deosebită, cele mai grele planificări fiind cele gen La ce oră să plec să mă plimb cu bicicleta în parc.

Prost obicei. Se vede că rămășițele corporatiste mor greu sau nu mor deloc. Oricum, stați liniștiți, nu mai sunt decât 6 ore și 20 de minute și plecați acasă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.