Alaltăieri, după ce am ieșit de la barmaniada, mi-am satisfăcut curiozitatea de a merge să îi pozez și eu penisul lui Trăienel. Știu, e greu de crezut, dar de-abia acum am reușit să ajung acolo per pedes, să mă bucur și eu de organul său atoate-atârnător.

Și, în celebra poziție strâmbă, în care reușesc eu să cujet drept, am concluzionat că porcul merită să fie pus acolo, în penisul gol, mic și dezumflat. Dacă nu era el, acum ne numeam daci, mâncam brânză, varză și viezure și nu am fi auzit de țigani niciodată.

pardon, de rromi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.