Ştiaţi că, dacă eşti în scaun cu rotile şi vrei să îţi construieşti o rampă de acces în curte, trebuie să îşi dea acordul vecinii? Iar vecinii de obicei nu îl dau, d-i dracului de handicapaţi. rromânia, mereu, surprinzătoare.

Am initiat grupul, impreuna cu parintii mei si cativa prieteni, deoarece fratele meu in varsta de 23 de ani (care are handicap grav asociat) este prizonier in casa de aproape 2 ani din cauza birocratiei, ignorantei, indolentei din institutiile publice si a legislatiei defectuoase pentru persoanele cu dizabilitati.

Initial, am creat acest grup, ca un grup de presiune, pt ca autoritatile sa ne ia in seama cererea de concesionare a unui culoar de teren lat de 1,5 m apartinand Primariei Capitalei pe care noi vrem sa construim o rampa. Nu cerem bani, facem totul cu resursele proprii, avem nevoie doar de aprobarea concesionarii… dar… de doi ani ne chinuim sa o obtinem, fara nici un rezultat.

In tot acest timp, am intalnit si alte persoane aflate in aceeasi situatie. De aceea ne-am gandit sa transformam grupul intr-un grup de presiune asupra autoritatilor pentru adaptarea legislatiei la conditiile reale din Romania (miercuri avem audienta la ANPH pt a solicita initierea modificarii legii 448/2006 astfel incat persoanele cu dizabilitati fizice sa poata construi o rampa la iesirea din locuinta fara sa depinda de semnaturile vecinilor care – in general – sunt impotriva; sa vedem care va fi rezultatul…).

Mai dorim ca de pe acest grup sa ajungem la cat mai multe persoane cu dizabilitati din tara si sa ii incurajam sa iasa la rampa, sa vorbeasca, sa-si exprime nemultumirile si sa-si ceara drepturile (din cauza tratamentului discriminatoriu si batjocoritor aplicat de cei din jur, ei si-au pierdut increderea in fortele proprii, au uitat ca au drepturi – ca nu trebuie sa se milogeasca pt ceva ce le cuvine, si le e frica sa vorbeasca).

De asemenea, vrem sa descurajam intoleranta… si sa aducem la lumina cazurile de discriminare pentru ca de aici sa ajunga (speram) mai usor in atentia presei si a autoritatilor (care altfel nu le-ar lua in seama – vorbesc din experienta).
Stiu ca va lua mult timp… probabil va trebui ca la un moment dat sa ne formam intr-un ONG (care sa-si faca treaba si in care sa nu existe orgolii profesionale si interese personale financiare)… dar pana atunci vrem sa ajungem – on-line – la persoanele care stiu cel mai bine ce inseamna sa traiesti cu dizabilitati in Romania, sa vorbim cu ei. SI vrem sa strangem in jur cat mai multi oameni capabili si carora le pasa si vor sa schimbe ceva… pornind de la problemele pe care persoanele cu dizabilitati le identifica.

Sper sa aducem grupul la stadiul in care e de ajuns un mesaj transmis membrilor sai… pt a ne mobiliza si solidariza atunci cand apar situatii de discriminare. Cred si sper ca sub presiunea unui grup mai mare de oameni, cei ce nu vor sa asculte vor fi nevoiti sa o faca. Poate ca nu am venit cu cele mai bune idei, pentru ca nu pot sa le stiu pe toate… de aceea orice alta propunere este bine venita.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.