Deşi am zis că nu o să mai scriu despre subiect, astăzi s-a întâmplat un mare miting mare şi având în vedere că a scris şi finul, trebuie să scriu şi eu.

Urăsc din suflet patriotismul ăsta de la distanţă. Oamenii care ştiu întotdeauna ce e mai bine pentru tine, pentru că tu eşti un incult şi un handicapt politic. Şi deşi eu, cetăţean locuitor al Roşiei Montana nu vreau…

Noi, acestă listă de ONG-uri, plini de bani şi de băşini, dorim ca Roşia Montana să fie inclusă pe lista UNESCO. Pentru că aşa dorim noi şi pentru că suntem de părere că e bine. Noi. ONG-urile.

Chiar în pofida faptului că oamenii din Roşia Montana, în imensa lor majoritate, nu vor mizeria asta. Împotriva faptului că o asemenea cerere din partea unor terţi oarecare încalcă principiul autonomiei locale. E irelevant de fapt ce vor oamenii, e important că noi, de la 1000 de kilometri ştim mai bine decât ei, asta e clar.

Şi da, desigur, îl ştiu şi pe Nea Costică, ăla care e împotrivă, pentru că a auzit el de la frezatul ăla de candidat la preşedinţie că nu e bine. Şi am auzit şi de nea Georgică, cu poveştile sale sfătoase.

Bă, majoritatea oamenilor vor asta. Majoritatea locuitorilor s-au săturat să mănânce iarbă şi promisiuni de la ONGuri, iar o dată pe an, să facă curat după drogomanii de la festivalul fânului. Majoritatea s-au săturat de promisiunile tembele că turismul le va rezolva problemele, când ei nu au un drum practicabil în zonă.

Iar pentru cei cu argumentele că oamenii sunt proşti şi noi ceilalţi ştim mai bine, există LEGE. Legea autonomiei locale, care spune că o comunitate poate să îşi decidă singură viitorul.
Putem să ne vedem şi noi de furat bani din alte proiecte guvernamentale şi să îi lăsăm pe amărâţii ăia în pace?

Vă anunţ de acum că comentariile inteligente cum că sunt plătit, vândut etc ajung direct în spam.
Mulţumesc.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.