Nu mi-am dorit vreodată să văd, în mod deosebit, vreo țară anume, în afară de propunerea de a refuza să ajung în US vreodată. Îmi place să umblu brambura, am fost în multe locuri, dar nu sunt deloc genul care să se entuziasmeze în fața unor construcții gen biserici sau alte chestii de astea unde stă lumea, face un milion de poze și totul e O_O. Prefer să mă pierd într-un muzeu de artă și să mă simt uitat de lume în fața unei picturi vechi și să mă minunez de tehnica incredibilă a unor artiști din vremuri atât de îndepărtate.

Dar îmi doresc să ajung, cumva, în Japonia. Sunt curios să văd, pe viu, cultura, obiceiurile, locurile. Nu mâncare, mâncare nu, probabil voi mânca la KFC tot timpul cât voi fi acolo, dacă ajung. În rest, aș vrea să văd tot, să încerc tot, să simt vreme, timp, miros, hoteluri, gheișe, oameni etc.

Poate îmi fac timp, cine știe. Mă reține ideea de a merge cu avionul 100 de ore la clasa de săraci.

Foto Hisakata Hiroyuki

22 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    E misto de admirat pe acolo cultura, obiceiurile etc. cat inca suntem in putere, ca sa zic asa 🙂

    0

  2. #2

    Wtf…? Avem siamezofili pe aici?

    0

  3. #3

    Daca mai ai rabdare f’o doi-trei ani, cunosc eu un ghid bunicel care va fi disponibil sa mearga cu matale.

    0

  4. #4

    Eu in USA nu vreau sa ajung decat prin Boston si New York. Vrea si sufletu’ meu sa umble prin Manhattan pe acolo prin Upper East Side, pe Billionaires’ Row, plm, imbracat sanchi asa classy, elegant, frumos, sa ma simt si eu vreo 10 minute Chuck Bass ( cine stie cunoaste ) si sa fac vreo 2 poze sa rup Instagramul… dar tata… PDVSA, Venezuela, mi-au blocat odata incercarea de viza din cauza unor ” complicatii ” , si atat timp cat am legatura asta, nu cred ca o sa primesc in viata mea viza si vreo sansa sa am voie sa ajung pe acolo, mare mirare daca voi avea sansa vreodata 😀

    Altfel, in extremitatea Rusiei… nu Moscova sau Sankt Petersburg, si astea sunt frumoase, dar … nu tata, alea din mijlocul Siberiei, incepand de la Kazan, tot Tatarstanul, Yekaterinburg, Novosibirsk, Tyumen, tot pana la Yakutsk si apoi coborand spre zona Pacific, Khabarovsk si Vladivostok… indiferent ce imagine ar avea Rusia si rusii in general in lume, intotdeauna m-a fascinat zona aia, cat de indepartata e de … literalmente absolut orice alt loc de pe planeta, cum se combina perfect cultura europeana cu cea asiatica si orientala ( si nu mai sunt probleme de multiculturalism ca la Americani, alea-s doar jos in Cecenia si Daghestan, ca-s radicalizati aia ), cum exista orase de peste 1 milion de locuitori, metropole adevarate si dezvoltate la fel de frumos ca orice alt mare oras est si central european fix in mijlocul tundrei, la jumatate de Europa distanta de urmatorul mare oras, filmarile de la -40 de grade in mijlocul iernii in care orase precum Novosibirsk inca sunt full de oameni iesiti afara prin centru si strazile inca sunt pline de masini etc. Fiind si un iubitor al frigului, aia e zona ideala de explorat pentru mine.

    La fel de interesante imi par si ” stan-urile ” din Asia Centrala. Din pacate, zona aia este extrem de uitata de lume, dar este una dintre foarte putinele zone de pe pamant unde multiculturalismul este perfect observabil si functioneaza mult mai bine decat in marile zone asa zis liberale si progresiste din USA si de prin Vestul Europei.

    0

    • #5

      @Ventor: jeg ca-n Stan-uri rar mi-a fost dat sa vad.
      Si nu am vazut putine…

      0

  5. #6

    Nu vreau sa zdrobesc corola de minuni, dar gheisele alea sunt doar prin Clavell sau pentru Tai-pani.
    Altfel Japonia e iadul corporatismului suprapus peste o societate stratificata din instinct. Ne cacam unul in capul altuia si se duce dupa tigari ala nascut c-o ora mai tarziu.
    Avantaje ar fi (few and far between), daca esti gai-jin in putere, dar presupun ca starea de agregare, nemaisocotind-o pe aia civila nu sunt chiar compatibile cu demersul.
    Altfel…”dozo yoroshiku onegai shimasu” and chill.

    0

  6. #7

    Mai fa si tu niste reclama la topoare, sa ai bani de biznis class!

    0

  7. #8

    După ce am citit anul trecut în iarnă Shōgun, cu aceleași gânduri ca și tine, am ajuns și eu anul trecut la capătul lumii, să întru în contact cu cultura și locurile, să văd gheișe și samurai.
    Am avut ghid local vorbitor de limbă germană, excursia având ca temă cultura japoneză și s-a întins pe 10 zile, străbătând Japonia de la est la vest cumva, mai mult prin sate și munți și doar 2 orașe mari.
    Gheișe n-am văzut, în schimb foarte multe tinere/copile se îmbracă în gheișe și merg pe stradă la plimbare.
    Zborul de 12 ore trece mult mai ușor dacă ai bilet la Economy și reușești sa rezervi locurile de lângă ieșirea de urgență unde stai ca și la Business.
    Fumatul este interzis pe stradă în marile orașe, într-un cartier există doar un singur loc unde poți fuma.
    Absolut toate toaletele publice și din hoteluri au vasul de WC încălzit și sunt cu comenzi digitale.
    Engleza nu ajută absolut deloc, pentru că în interacțiunea cu turiștii japonezii de rând nu o vorbesc.
    Concluzia mea este că Japonia nu mai este ca în Shōgun sau ca în filmele din copilăria mea, așa cum aș fi vrut eu să o găsesc. Poate că e bine așa căci sigur mi-ar fi tăiat capul că am fumat pe stradă (ce-i drept am avut scrumieră portabilă).

    0

  8. #9

    Faza asta mi-a amintit de Zambetul Etrusc.
    Pe mine ma fascineaza mai mult istoria antica si ultra-antica, dar si cum e acum pare de la interesant in sus (am amici care au fost, doua tipe au si reusit sa lucreze la un moment dat).
    In incheiere, cel mai frumos cantec de dragoste lansat vreodata.
    www.youtube.com/watch?v=elc8bll7CHk

    0

  9. Qatar Airways: 4 – 5 ore de la București la Doha, 8 – 9 ore de la Doha la Tokyo Haneda care este cel mai eficient aeroport pe care l-am văzut vreodata, dpdv al volumului de trafic aerian / dimensiunea aeroportului. Nu este cine știe ce la “economy” dar barem pe zborul mai lung ai un sistem de infotainment decent. Eu mi-am luat și un Railpass pentru turiști care trebuie cumpărat de dinainte de plecare și e “scumpicel” dar cu el am mers cu Shinkansen până la Kyoto si Hiroshima si inapoi la Tokyo, scoțându-mi banii. Apropo, a fost cel mai tare tren cu care am mers vreodata, pana acum mergând doar cu câteva trenuri de mare viteză din Europa.

    Toată treaba asta + toate “porcăriile” de dulciuri și altele pe care le-am cumpărat m-au costat în total 2300 euro pentru 7 nopți pe care le-am petrecut în hoteluri normale dar cu camere destul de mici. Spoiler alert: Japonia este din multe puncte de vedere opusul României. Bonus: nu dai de români, singurii români pe care i-am auzit au fost la un templu din aur din Kyoto. Bonus 2: lifturile din orice clădire mai înaltă sunt incredibile, parcă sunt făcute de extratereștri, nu am mers niciodată așa de lin și repede cu un lift.

    A meritat ? Da, absolut și sigur voi mai vizita acea țară.

    Dar pe de altă parte să zbori aproape 21 de ore cu o escală până în Australia la “economy” e altă poveste…

    0

    • #11

      Alte motive sa ajungi acolo ca turist:
      curatenia de prin orase (NY sau Bucuresti sunt gropi de gunoi prin comparatie cu Tokyo, de exemplu). whisky-ul (am baut cel mai bun whiskey sour ever intr-un bar cat o bucatarie),
      mancarea (daca esti dispus sa renunti la prejudecati).
      …si toaletele (Toto). oofff…toaletele…(o sa vezi cand ajungi acolo) :)))

      0

    • #12

      @Octav: Am zburat de vreo patru ori pana in Australia. Chiar si cu escala in Londra.
      Nu e chiar asa de rau drumul. Nu cred ca ar trebui sa se sperie nimeni de drumul pana in Australia.
      In plus, din punctul meu de vedere, as recomanda oricui cel putin o data-n viata sa viziteze Australia.
      Este o tara superba!

      0

  10. #13

    Multe locuri din lume sunt foarte diferite de ce apare la TV sau ce zic oamenii despre ele (mulți din ei ori nu au fost acolo și zic din auzite ori au un motiv și laude sau nu un loc ori pur și simplu au alte gusturi). Japonia e ciudată. Us de asemenea dar us e o țară atât de mare încât diferențele între state sunt comparabile cu cele din Europa.

    0

    • #15

      Io iti multumesc acum..Atata doar ca tocmai intrase nevasta-mea in camera si ma intreba la ce ma uit..la niste pisicute japoneze,tare dragute.In special ultima

      0

  11. #16

    Japonia este o tara a contrastelor. Ca simplu turist, fara un ghid care poate explica partea culturala si care te poate duce in afara zonelor turistice, pierzi destul de mult. Ce vad turistii nu e neaparat realitatea locala iar asta poate avea atat parti bune cat si parti mai putin bune. Chiar si asa Japonia este fascinanta si eu nu am auzit pana acum pe cineva care a fost in vizita acolo si nu i-a placut. De mutat si lucrat acolo e alta poveste.
    Las si eu cateva idei pe subiect.
    Nu te duce in sezonul ploios. Mireasa in iunie (June bride) in Japonia inseamna ca cine nu are foarte multi bani pentru nunta, poate opta pentru o ceremonie in aceasta perioada. Este frumos ca totul e verde si sunt si multe flori, mai ales hortensiile, dar ploua cu galeata. Mereu. Aproape zilnic.
    E foarte frumos primavara cand infloresc prunii si ciresii. Japonezii organizeaza un fel de picnic pentru a admira florile: hanami (“privitul florilor”). E frumos si toamna cand pomii isi schimba culoarea frunzelor. Artarii (momiji) sunt faimosi. Japonezii admira florile de prun si cires primavara la fel cum admira si artarii toamna. De evitat zonele turistice fiindca sunt prea aglomerate (vezi si perioada ciresilor infloriti din Bonn, Germania).
    Hotelurile au camere relativ mici. Cele din orasele mari unde e si flux mai mare de turisti si oameni de afaceri au camere generoase. Eu recomand hanurile (Ryokan) pentru explorarea culturii. Acolo se pot pregati la cerere si mese traditionale japoneze. Cam tot ce e traditional in adevaratul sens al cuvantului este scump. Pentru experienta maxima, tatami in loc de pat. Surprinzator e chiar foarte confortabil pentru ca nu dormi efectiv pe podea ci pe un fel de saltea care e ca o plapuma groasa.
    Mancarea traditionala este, de fapt, foarte gustoasa si destul de diversificata pentru gustul fiecaruia. Nu inseamna doar peste crud si sushi, eventual ramen, takoyaki si okonomiyaki. De fapt o familie japoneza obisnuita nici nu mananca atat de des sushi. Cateva feluri de mancare si pentru carnivori: Yakiniku (gratar japonez), Hanbaagu (un fel de burger fara chifla), Tenpura, Kushikatsu (carne si/sau legume pe bat de frigaruie, date prin faina, oua si pesmet fin si prajite, un fel de “snitel frigaruie”), Karaage – asemanator cu kushikatsu dar fara bat (eu cunosc karaage de pui facute din aripioare dezosate pe care le asociez cu “mancarea studentului”), tonkatsu (snitel de pork), curry japonez, sukiyaki si pot continua pana maine lista asta. In zonele turistice mancarea e facuta pentru turisti. In Japonia am mancat cel mai bun somon cu legume in folie. Jōji Rețete din Japonia are retete japoneze in limba romana direct de la mama lor dar si adaptate pentru noi fiindca nu toata lumea are ingredientele respective la indemana. Mai e Kimono Mom (engleza) care simplifica foarte mult retetele. Mai am cateva recomandari de retete mai autentice daca vrea cineva.
    Cu gheisele… e complicata treaba si invaluita in multe stereotipuri. Incerc sa rezum in cateva randuri. Ceea ce vedem noi si ne ia ochii sunt, de fapt, maiko, gheise in training. Gheisele, numite geiko in Kyoto, nu poarta asa de multe accesorii colorate iar kimono-urile sunt mai simple fiindca se considera ca ele nu au nevoie sa impresioneze prin aspect ci aptitudinile artistice sunt suficiente. Kyoto este cel mai important centru cultural unde se mai pastreaza aceasta traditie. Gheisele nu sunt prostituate. Cele care ofereau sex pe bani erau oiran (curtezane), cel mai celebru loc fiind Yoshiwara in Edo (Tokyo de azi). Pentru mai multe informatii despre gheise, recomand cartea lui Mineko Iwasaki, poate cea mai faimoasa gheisa a Japoniei. In Kyoto exista multe studio-uri unde poti inchiria kimono-uri si apoi te poti plimba prin oras. Cine vede ziua maiko/geiko pe strazile din Kyoto, cel mai probabil sunt turisti, mai ales chinezi si coreeni. Gheisele adevarate sunt foarte greu de vazut, de obicei seara si pe strazi laturalnice. Las si aici un articol care vorbeste despre diferentele dintre maiko, geiko si oiran, precum si despre cateva gheise care nu sunt japoneze, inclusiv o romanca. Exista si barbati gheisa numiti taikomochi. Se estimeaza ca in prezent mai exista undeva la 1000-2000 gheise si doar 5 barbati gheisa. Oiran nu mai exista cu sensul initial desi se incearca reinvierea traditiei din punct de vedere cultural. De mentionat ca gheisele sau curtezanele (oiran) de top erau foarte scumpe fiindca erau si foarte bine educate in mai multe tipuri de arte. Curtezanele de top isi puteau permite sa accepte doar anumite persoane (aveau dreptul sa refuze o intilnire cu cineva). In ambele cazuri kimono-urile sunt complexe si necesita timp pentru a fi imbracate asa ca nu prea mergea o intalnire rapida pentru un quickie. Arta era cea apreciata (cantat, dansat, jocuri, conversatie).
    Despre oameni… societatea japoneza are si parti bune si parti mai putin bune, ca peste tot. Japonezii sunt dornici sa te ajute dar lucratul in companii japoneze nu e pentru toata lumea. Se lucreaza mult peste program. Ca femeie sa faci cariera e dificil si implica sa alegi intre familie sau cariera. Nu exista un echilibru. Lucrurile se mai schimba, noua generatie nu mai e asa stricta insa in prezent tot dinozaurii au puterea deci va mai dura ceva pana sa vedem imbunatatiri considerabile in acest domeniu.
    Subiectul este atat de complex incat fiecare categorie ar merita un comentariu lung separat.
    Disclaimer: ce am scris mai sus reprezinta parerea personala bazata pe experienta mea. Fiecare experienta este unica, drept urmare nu toti percep Japonia la fel.

    0

  12. #17

    eu fix atitudinea de NU o am pentru Japonia…
    dupa ce am lucrat o perioada cu japonezi mi-am zis ca never again si nici nu vreau sa aud de Japonia. or fi frumoase locurile and shit dar prefer sa merg pe Marte, m-as simti mai “acasa” decat in Jp.
    In plus e si scump.

    in schimb mi-as placea sa fac un roadtrip in US de la est la vest sau america de sud de la nord la sud….

    0

  13. #18

    De unde hate-ul așa mare pe US?

    0

  14. #19

    Când eram mai bigidiu așa, îmi făcusem o amică, un fel de fuck-buddy, isteață și cam grăsuță, așa că erau mai interesante discuțiile noastre decât “acțiunea”… Și înaintea mea, ea avusese un iubit, care o părăsise și plecase cu tatăl lui în Japonia, ceva familie de injineri visători.

    Toate bune și frumoase, până când s-a întors ăla, lihnit și epuizat, și ne-a povestit ce societate fascisto-capitalistă încă exista în Japonia, -vorbim de mid-late ’90s – și cum erau tratați ca niște câini de pripas, cu “no gajin!” peste tot.

    Nu știu dacă mințea, dar i-am dat-o înapoi pe fată.

    0

  15. #20

    Țara nu e în realitate atât de ciudată precum se crede. E adevărat însă că oriunde te duci ești un outsider, prin urmare e foarte greu să ajungi să-ți faci prieteni adevărați așa cum îi înțelegem noi aici în vest.

    +1 pentru vizitarea unui Ryokan (mai ales unul tradițional), iar personal prefer toamna chiar dacă nu vezi cireșii înfloriți.

    0

  16. #21

    Se ajunge (ajungea) destul de usor prin Doha.
    Dar nu spune nu din start halelii japoneze. Iti sugerez sa incerci.

    0

  17. #22

    Pussy literalmente !!

    0