De când m-am mutat în satul pe care îl onorez cu prezența mea, un prieten mi-a găsit un instructor de fitness de ăla real. Adică cu studii IEFS pe bune, cu corp de Arnold, cu rezultate vizibile pe oamenii cu care lucrează și cu care mă întâlnesc, tot ce vrei. Plus, avantajul e că sala lui e chiar aici în sat.

Doar că aici e intervenit lenea și nepăsarea mea, ambele proverbiale. Și mi-am găsit toată vara scuze să nu mă duc. Ba că sunt copiii, ba că am treabă, ba că nu am timp, ba că luna viitoare plec în concediu și nu vreau să te încurc, ba că am căzut la enduro și mă încă mă doare umărul (mă doare mai puțin, stați calmi, am găsit un unguent ceva cu gheara nuștiucui, italian, mi-a luat durerea cu mâna, după vreo 3 zile de utilizare)

Iar acum, când mi-am făcut curaj să zic Gata, mă duc, nu de alta, dar urc scările la casă si obosesc de parcă am alergat 10 metri (pun intended), sunt 4000+ de covizi, prognoza e de La mai mare, iar mie chiar mi-e frică să testez limitele sorții, care, până acum, m-a cam ocolit cu covidul. Bine, mai e o sală, unde merge colega Cismaru, Flixi, iar oamenii l-au slăbit pe Andrei vreo 15 kile, ceea ce nu e de ici de colo, dar chiar mi-e cam jenă.

Voi mergeți la sală?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.