De aici

Umilinţă, legea călcată în picioare şi o atitudine care dă de pământ cu prestigiul de oraş civilizat. De asta a avut parte un tânăr din Timişoara, căruia i s-a refuzat, două zile la rând, dreptul de a intra în Ştrandul ZHH, pe motiv că angajaţii de aici „ nu se riscă” cu persoane cu dizabilităţi. A fost nevoie de intervenţia patronului acestui loc de agrement pentru ca tânăr

Oare cum te simți când interzici ceva unui om, pe baze discriminatorii? Probabil că te simți bine, te simți puternic, ai un cuvânt de spus, un cuvânt decisiv pentru soarta cuiva. Devii important. Dacă realizările tale în viață s-au oprit la taxator de bilete sezonie la intrarea în ștrand, orice urmă de putere ți se pare mai dulce decât mierea.

Responsabilitatea socială se învață acasă. Bunul simț se învață acasă. Respectul se învață acasă. Dacă părinții tăi au fost niște gunoaie, și tu ești un gunoi, la rândul tău.
Parcă tot la timișoara era și întâmplarea cu tipa în scaun cu rotile neacceptată în club, nu?