Ieri a fost un supercirc pe net, despre cum Barna a fost un moșier român de mare angajament și și-a pus o slugă să îi ridice ochelarii de pe jos, ca să nu se deranjeze el. Întâi și întâi, e interesant că nu vă plac oamenii cu slugi, dar nu v-ar deranja să deveniți slugi supuse a fostei case regale, în cazul în care țapardel ăla reușește să devină prinț coinsort.

Anyway. Eu m-am uitat la filmuleț cu atenție și nu văd deloc asta. Văd că Barna a scăpat ochelarii pe jos, își bagă pla-n ei și își vede de treabă, probabil propunându-și să îi ia mai târziu, că nu e chiar aglomerație în fața scaunului președintelui camerei deputaților.

Și acum apare, de fapt, adevărata slugă. Femeia din stânga lui Barna vede evenimentul și reacționează rapid, doamne, păi a rămas șeful fără ochelari, nu se poate așa ceva. Și face semn altei slugi să meargă rapid și să aducă ochelarii șefului, că nu lăsăm să sufere dânsul.

Aia e atitudinea de slugă, scumpi amici, aia e realitatea, nu ce i se impută pe nedrept lui Barna (Primul care zice că sunt fan Barna se știe). Femeia aia e exemplul lingăului, trepădușului care trăiește din dejecțiile șefului, nevertebratele care îți fac viața grea când ești în anticamera unui manager sau la telefon cu secretara lui.

Acolo e, de fapt, problema.
În rest, rămâne cum am stabilit, Barna, DEMISIA! La fel și Voiculescu!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.