Continuăm seria începută în octombrie, cu povestirile prietenilor mei care activează în diverse domenii de business. Astăzi, îl avem pe R.M, unul din prietenii mei dragi, care e și hotelier, printre altele.

Nu prea mă pricep eu la scris, nu m-am omorât după limba română prin școală, mie mi-au plăcut științele exacte, puțină golăneală și banii, nu eminescu și ce mai voia să zică nichita printre picături de alcool.

Nu vreau să vă plictisesc cu detalii despre cum am ajuns să am primul hotel. Știți cum se spune, nu mă întrebați cum am făcut primul milion, ca să nu vă întreb nici eu de ce sunteți săraci, la vârsta asta. Oricum, ca să știți și voi, în domeniul acesta nu faci nimic fără protecție politică.

Condiții de funcționare

Niciun hotel din românia nu funcționează în perioadele de vârf fără să aibă controale tematice de la toate instituțiile statului. îți vine itm-ul de 100000 de ori pe vară, cică să verifice contractele de muncă, să nu cumva să angajezi la negru, doamne ferește.
Ia ziceți, domnu’ M., suntem în regulă săptămâna asta? Păi eu zic că da… Nu are cum, domnu’ M., că e control tematic, oricum găsim ceva.

Vine de la apele române, să verifice plaja. Aici când vine, vine la sigur, că plaja trebuie să fie, după mintea lor, boboc. Un chiștoc de țigară băgat în nisip și plaja nu mai e boboc.

Vin de la pompieri, să verifice protecția la incendiu. A fost râsul lumii atunci când s-a întâmplat accidentul de la Colectiv, că brusc s-au gândit toți să facă verificări în teritoriu. Hotelul meu era închis și un bou de la ăștia îmi urla în telefon că mă bagă în pușcărie dacă nu vin să deschid hotelul să verifice condițiile. L-am băgat în pizda mă-sii. Până în vară, se mutase, că na, el era cu psd. Acum aștept să vină sezonul, să vedem.

În fine, ce vreau să spun că nu mică parte din veniturile unui hotel se duc pe șpăgile cinstiților ăstora. Și credeți-mă, mulți dintre ei ar putea fi foarte bogați, mai bogați ca mine sau alții care au cu adevărat bani, nu cum sunt eu. Unii chiar sunt, dar mulți sunt foarte proști și foarte scârțani. Unul mi-a cerut 10 baxuri de hârtie igienică. Că de aia avea el nevoie. Eu voiam să îi dau 20 de milioane. Altul a vrut o cutie mare de cearceafuri și una de prosoape. Un amărât de la primărie a vrut să aibă acces la piscină și consumație gratuită la bar. Mizilicuri, porcărioare românești.

Turiștii

Turiștii români, spre deosebire de turișii din alte țări, au un complex de superioritate. Bănuiesc că e din cauză că sunt tratați ca niște sclavi la locurile lor de muncă și, atunci când sunt puși în situație de putere asupra altora, se dezlănțuie maxim. Nu vreți să știți cât de jegoși sunt și cât de mizerabil se comportă. Am avut angajați de la recepție scuipați pentru că nu era camera gata la 12, când a venit el, măria sa turistul, deși trebuia să se cazeze de la 2. Și nu doar o singură dată. Menajere plânse că țăranul român le pune mâna pe cur, picioare urcate pe pereți, flegme pe oglindă, spermă, da, spermă pe ușa de la baie. Bătăi în cameră, femei bătute, copii bătuți și scoși afară din cameră, ca să poată tati să o fută pe mami. Și nu e vreun babay de hotel, e 4 stele, elegant, am lifturi exterioare, piscine in and out, cumva suntem destul de sus.

Din cauza lor, în ultimii ani, deși îmi este defavorabil mie, am preferat să am contract cu TUV și să aduc turiști străini, la all inclusive. Ies ușor în pierdere, de fapt, e greșit spus, nu câștig la fel de mult ca la turiștii români, pentru că străinii de la all inclusive nu cheltuie nimic în plus și 99% nu lasă șpagă nicăieri, dar nu trebuie să renovez hotelul complet în fiecare toamnă, nu arunc 2000 de cearceafuri, nu îmi sunt furate zilnic prosoapele, nu îmi sunt scuipați sau amenințați angajații.

Personalul

La mine a fost puțin distractiv. Când am deschis hotelul, aveam eu personal o reputație destul de proastă în oraș. Cumva, oamenilor le era frică să vină să se angajeze la hotelul meu. Și nu voiam să aduc doar sezonieri, pentru că ai nevoie și de un șef de recepție, și de un șef de sală, de niște oameni în care să ai încredere și care să îți învețe afacerea la fel de bine ca tine. Și nu e de râs, să vedeți cât de aiurea te simți când tu oferi 2000 de dolari pentru un șef de recepție și nu vrea nimeni să se angajeze la tine.

Bine, în timp, lucrurile s-au rezolvat, am început să am o altă reputație prin zonă, dar au apărut problemele alea de care se lovește orice om care angajează oameni pentru munci temporare.

Hai să angajăm menajere. Avem nevoie de 12, hai să angajăm 15, să fie totul bine și să nu avem discuții aiurea despre cum de aia nu e bine camera, că muncim prea mult.
Chemăm fete la interviu, vin vreo 100, stau 2 zile și vorbesc cu ele, aleg 15 dintre ele și zic fetei de la personal să le sune să vină la muncă. Asta era miercuri.

Luni, vin 6 fete mari și late. Să mă ia apoplexia. Ruxilică mică, urlu eu la fata de la personal, unde sunt menajerele? Ruxilică le sunase pe toate. Toate confirmaseră că vin. Pune mâna, sună din nou. A, nu mai pot să vin, m-am îmbolnăvit. A, nu mai vin, m-am mai gândit și salariul e prea mic. A, nu mai vin, e prea departe. Nu mai vin, că nu mă lasă soțul. A, azi era? Eu înțelesesem că de la 1. Până la 1 nu pot, am alte angajamente.

Nu vă mai zic că toate mințiseră că au mai muncit pe hoteluri, dacă te uitai în CV-uri, erau doctori în curățenie, dar la muncă erau…românce. Gunoi aruncat în scurgerea de la baie, perdea întoarsă pe dos, ca să nu se vadă că e murdară, perne cu sânge întoarse cu fața în jos, furăciuni din baajele clienților și din seif. Lăsase omul portofel cu bani în seif, seara nu mai găsește portofelul. Și nici fata de pe etaj nu mai era la muncă. Cheamă poliția, adu fata, fata dăduse deja banii balaoacheșului manager de acasă, ăla cheltuise 3 sferturi din ei, dă-i clientului bani, clientul acum simțise că e rost de făcut afaceri, pretindea că avea contravaloarea întregii stațiuni în portofel, distracții maxime.

Credeți-mă, e foarte greu să ai încredere în angajații români. Angajatul român, dacă nu îl supraveghezi TOT TIMPUL, te bagă în faliment.
Aveam un bar pe plajă, în primul an. Angajez barman pentru bar, om calificat, cu diplomă, cu CV beton, l-am căutat la angajatorul anterior, avea inclusiv conturi pe hi5 și myspace, nimic de reproșat.

Am dat drumul la bar, totul mergea bine, vine weekendul, aglomerație pe plajă, nebunie, intră barmanul meu în tura de seară, bagă masiv, eram și eu prin zonă, muncea cât 3 oameni, muzică, nebunii. Dimineața, barmanul lipsă. Și 120 de milioane de lei cu tot cu el. Vă zic, nu îmi venea să cred, mi s-a părut la limita prostiei. Adică eu te am cu nume, prenume, adresă în baza de date și tu fugi ca prostul cu încasările? L-am pus pe șeful de sală să cheme poliția, l-au găsit prin Costinești, încerca să se angajeze la cherhana.

Relația cu furnizorii

Aici e o mare loterie. Pe lângă mâncare și băutură, ca hotel trebuie să ai contracte și cu alte firme adiacente. ZIlnic trebuie să trimiți cearceafuri și prosoape la spălat, de exemplu. Și ai o firmă cu care colaborezi, să zicem, 3 luni. După care, într-o zi, primește cearceafurile albastre toate. Că le-au plecat niște oameni și cel care era nou a greșit. Și eu ce vină am? Și eu ce vină am? Și așa, împarți vini. Hai, că o încărcătură de cearceafuri nu e mare pagubă, oricum le primești la prețuri preferențiale. Dar rămâi, la prima oră, fără materie primă. Până aduci altele, ce faci? Și ce faci cu colaboratorul? Cauți altă firmă? Lucrezi în continuare cu el și îl crezi când se jură pe mă-sa și pe tac-su că nu se mai întâmplă?

Pe litoral, cel mai nasol, pe timpul verii, este să fii aprovizionat cu bere. Și mai ales cu keguri. E o adevărată acrobație să îl convingi pe agentul comercial de pe zonă să îți aducă și repede, și mult, și la timp. Ba îți promite că aduce și nu îți mai răspunde la telefon, ba aduce altceva, ce avea el de vânzare pe plus, ba te condiționează să iei și Peroni la 33 șefu, dacă vrei ciuc și tot așa. Și nici nu poți să îl dai naibii, pentru că contractele sunt deja făcute, unii distribuitori fac exclusivități pe anumite branduri și nu ai de unde să iei din altă parte și tot așa. Să vedeți anul trecut cum a rupt neumarkt la 0.5 pe plajă, zici că o luase razna poporul, nu se mai găsea nicăieri de adus, cred că din tancul de bere o aducea direct pe plajă.

Aș mai avea de povestit până mâine despre restaurant, despre cum îți fuge bucătarul șef la concurență, despre cum se fură meniuri din repertoriile chefilor de hoteluri, despre cum se bagă apă în congelatoarele cu carne, ca să iasă la greutate din magazie pânămîn bucătărie și multe, multe altele.

Dar deja m-am cam întins. Poate cu altă ocazie.
Vă pupă moșu.