Adina Popescu NU e proastă

Din nefericire, Adinei Popescu doar i s-a furat un text, de către cei ce au editat respectiva carte.

Azi dimineață, am aflat absolut întîmplător de pe FB că un text de-al meu a apărut într-un manual de limba română de clasa a-IIa. (nu știu editura, încă fac cercetări în acest sens). De fapt, un fragment de text scos din contextul unei povești mai vechi „Metamorfoza”. În principiu nu e o veste proastă – e minunat ca texte pentru copii contemporane să apară în manualele școlare, în loc de eternul și „traumatizantul” „Puiul”. Și copiii să învețe despre societatea modernă și reală, cea în care trăim. Vestea cu adevărat proastă este că eu n-am știut nimic.Nu am ales eu fragmentul respectiv (care scos din context, poate fi interpretabil, să zicem! Culmea e că mesajul textului integral este total opus celui care reiese din fragment). Nu am primit niciun telefon de la editura care o fi ea, n-am semnat niciun contract cu ei, n-am luat niciun ban (așa cum insinuează unii părinți că m-aș fi îmbogățit de pe urma textului). Pur și simplu, m-am pomenit în manual smile emoticon De aici, se poate naște o întreaga discuție legată de drepturile de autor, cine ce preia și cu ce scop etc. Și mai trist este că omida mea a ajuns știre de tabloid. În care singurul care este pus la zid este desigur autorul! Să-l omorîm cu pietre, nu-i așa? A dracului autoare ce-i învață ea pe copiii de a doua! Niciunul dintre „jurnaliști” nu a făcut un minimum de documentare înainte – ce e cu povestea asta, cum a ajuns ea în manual? Și cine ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru conținutul unui manual? Autorii lui sau un scriitor pentru copii căruia i s-a preluat un text fără acordul lui, scos din contextul unei povești? Și nu e vorba aici doar de cancan și spynews, de la ei nu mă aștept la nimic, ci de site-uri pe care le consideram decente de tipul metropotam. Și „poporul”, format în cazul de față din acei părinți inflamați și „educați” care habar n-au să facă un search pe net ca să vadă despre ce e vorba, s-au adunat ca să semneze petiții online. Și concluzia a fost desigur – să-l omorîm pe autor! Așa că de azi dimineață primesc înjurături de mamă în privat și alte mesaje care conțin cu predilecție cuvinte de tipul „pulă”, „pizdă”, „proastă”, „parazită”. Și blochez niște inși pe care nu-i cunosc și care brusc au ceva cu mine și cu modul în care le-am „educat” eu copiii. Da, de la ei copiii lor chiar au ce învăța!
Concluzia nu există, pentru că e absurdă. Trăim într-o societate defectă.
Postez încă o dată povestea Metaformoza ca să reflectați în ce mod operațiile estetice au distrus mințile inocente ale unor copilași de opt ani:
dilemaveche.ro/sectiu…/dilemablog/articol/metamorfoza